Recesiune este un termen utilizat în economie pentru a descrie o perioadă de scădere a activității economice și o încetinire temporară a activității economice într-o țară, mai puțin gravă decât o depresie sau o criză economică. Reprezintă, de asemenea, o scădere a producției, o reducere a investițiilor și o stagnare temporară a afacerilor.
Atunci când veniturile producătorilor sunt inferioare nivelurilor trecute sau proiectate, are loc această etapă a ciclului economic, care se manifestă prin încetiniri neplanificate ale ritmului de expansiune economică.
Nu există o definiție unică a recesiunii, deși cel mai utilizat indicator este reprezentat de două trimestre consecutive de creștere negativă a PIB-ului.
Conform acestei definiții, reluarea creșterii PIB-ului marchează începutul oficial al unei redresări economice.
Biroul Național de Cercetări Economice din SUA a propus o definiție diferită și mai complexă a recesiunii (NBER).
“O scădere majoră a activității naționale care durează mai mult de câteva luni și care este vizibilă prin scăderi ale produsului intern brut, ale venitului real al gospodăriilor, ale numărului de persoane angajate în economie, ale producției industriale și ale vânzărilor cu amănuntul și cu ridicata”, potrivit NBER.
O depresiune economică este caracterizată de o recesiune severă (scăderea PIB-ului cu 10%) sau prelungită (3-4 ani).
Recesiunile pot fi considerate, de asemenea, ca fiind etapa de contracție a ciclului economic care vine după un vârf și se termină cu o criză.
Versiunea mai blândă a acestei perioade este denumită de obicei recesiune, în timp ce versiunea severă este denumită depresiune.
O recesiune poate fi caracterizată de o reducere a ratei de creștere fără o scădere efectivă a producției, dacă rata de creștere a producției (sau a veniturilor) este suficient de pozitivă.
Unele persoane își pot pierde locul de muncă sau se pot chinui să obțină unul nou.
Cei care continuă să muncească pot suferi reduceri salariale sau pot face ore suplimentare pentru același venit.
Potrivit Biroului pentru Responsabilitate Bugetară din Marea Britanie, guvernul ar trebui să împrumute aproximativ 300 de miliarde de lire sterline pentru a finanța cheltuielile impuse de criză, iar rata șomajului ar putea crește la 10% în această vară.
Cu toate acestea, nu toată lumea din societate resimte în mod egal efectele recesiunii.
De exemplu, mulți proprietari de locuințe și persoane angajate din Marea Britanie s-au descurcat bine pe parcursul crizei anterioare.
Cu toate acestea, persoanele sărace sau cele angajate de guvern au fost afectate mult mai grav.
Ce rămâne de făcut? Cum se combate o criza economica?
Pur și simplu.
Relansarea rapidă a economiei ar putea rezulta din descoperirea unei terapii cu coronavirus.
Pentru a stimula economia în timpul recesiunii anterioare, băncile centrale au scăzut ratele dobânzilor, facilitând astfel împrumutul de bani de către cetățeni și creșterea venitului disponibil.
Cu toate acestea, s-ar putea să nu mai existe prea mult spațiu de manevră pentru a reduce ratele dobânzilor, deoarece acestea sunt deja aproape de zero în multe regiuni ale lumii.
Pentru a reduce taxele și a stimula cheltuielile, guvernele din întreaga lume au contractat împrumuturi uriașe.
Cu toate acestea, împrumuturile au un preț care se va resimți mulți ani de acum încolo.
