Știm cu toții că România și Bulgaria au fost excluse din Schengen.
Ce facem de aici încolo este problema pe care ar trebui să și-o pună liderii români și populația în general.
Partidele politice au lansat o amplă campanie populistă de boicotare a Austriei la scurt timp după votul favorabil.
Fără îndoială, toată lumea ar trebui să fie indignată și revoltată de decizia Austriei, dar răspunsul la această nedreptate ar trebui să fie unul matur și demn de o națiune europeană care aspiră să fie o forță regională.
În plus, acțiunile radicale au o reacție extraordinară care afectează în special oamenii de rând după ce au adus câștiguri rapide.
Un pic despre Schengen
Cele 27 de națiuni europene care alcătuiesc regiunea Schengen au abolit în mod oficial toate formele de control la frontieră, inclusiv obligativitatea pașapoartelor, de-a lungul frontierelor comune.
Funcționează în principal ca o jurisdicție unică, cu un regim unificat de vize pentru călătoriile în străinătate, ca parte a politicilor mai largi ale UE privind libertatea, securitatea și justiția.
Acordul Schengen din 1985 și Convenția Schengen din 1990, ambele semnate în Schengen, Luxemburg, au inspirat numele zonei.
Unele dintre condițiile prealabile pe care țările trebuie să le îndeplinească pentru a adera la spațiul comun sunt enumerate mai jos, conform site-ului oficial.
Considerentele politice nu sunt singurul factor care influențează alegerea unui stat de a se alătura regiunii Schengen.
Națiunile trebuie să îndeplinească un set de cerințe:
să aplice pentru setul comun de reguli Schengen (așa-numitul „acquis Schengen”), de ex. privind controalele la frontierele terestre, maritime și aeriene (aeroporturi), eliberarea vizelor, cooperarea polițienească și protecția datelor cu caracter personal,
să-și asume responsabilitatea pentru controlul frontierelor externe în numele altor țări Schengen și pentru eliberarea de vize Schengen uniforme;
să coopereze eficient cu agențiile de aplicare a legii din alte țări Schengen, pentru a menține un nivel ridicat de securitate, odată ce controalele la frontieră între țările Schengen sunt abolite;
conectarea și utilizarea Sistemul de informații Schengen (SIS).Pentru a verifica dacă o țară îndeplinește condițiile de aplicare a normelor Schengen, aceasta trebuie să treacă printr-o serie de evaluări Schengen.
Odată ce evaluarea Schengen stabilește că un stat membru este pregătit să intre în regiune fără controale la frontierele interne, celelalte state membre trebuie să fie de acord în unanimitate cu aplicarea integrală a acquis-ului Schengen.
Din nou, știm deja că, în ultimii 11 ani, România și Bulgaria au îndeplinit cerințele tehnice pentru aderare și ar fi trebuit să fie incluse în piața comună de la 1 ianuarie 2023.
Din păcate, situația nu este atât de simplă și, având în vedere climatul geopolitic din acest moment, este mai probabil ca problemele să apară decât să fie rezolvate.
Una dintre solicitări, separarea dosarului României de cel al Bulgariei, a devenit un nou punct de dispută în contextul românesc și european, motiv pentru care am simțit nevoia să o precizez și să o reiterez.
Acest plan este un “măr otrăvit”, care ar provoca daune suplimentare și ar reprezenta un regres semnificativ pentru România.
De ce?
Pentru că trebuie să securizăm frontiera externă Schengen atunci când ne despărțim dosarul de cel al Bulgariei.
În alți termeni, se referă la securizarea părții bulgare a frontierei Schengen.
Pentru cei care nu știu, aceasta are o lungime de 631,3 km, din care granița terestră este de 139,1 km, cea fluvială de 470,0 km, iar cea maritimă de 22,2 km.
Securizarea frontierei este o provocare incredibilă, în special în regiunea Dunării, care este și cea mai mare parte.
Cu toate acestea, poate chiar mai semnificativ, ar duce la o deteriorare a relațiilor bilaterale ale României cu unul dintre vecinii săi.
În fine, in extenso, ar însemna că națiunea noastră nu mai îndeplinește una dintre condițiile de admitere.
Boicotul, o măsură infantilă
Atunci de ce se opun europenii din vestul Europei și ne împiedică intrarea în spațiul Schengen?
Avem o reputație negativă în Occident sau suntem neprofesioniști? Suntem cetățeni de mâna a doua sau ne lipsesc abilitățile de negociere?
Sunt și alte întrebări care vor suscita răspunsuri, unele mai discutabile decât altele, dar, până la urmă, trebuie să recunoaștem că, indiferent de răspuns, un lucru rămâne foarte clar: România nu a aderat la Acordul Schengen.
Firește, sunt mulți băieți curajoși care ies la rampă după război, mai ales cei cu veleități legionare care simt nevoia să-și exprime public emoțiile deși nu au fost întrebați.
Există indivizi care militează activ pentru boicotarea și interzicerea întreprinderilor private din România.
Las deoparte elementul fascist, dar trebuie să recunoaștem că, ne place sau nu, democrația înseamnă că nu toată lumea va avea același punct de vedere.
Faptul că un partid care se autointitulează partid suveranist și naționalist se plânge cu veto-ul exercitat de un alt partid suveranist și naționalist mi se pare, ca să folosesc un eufemism, amuzant.
Voi doi, domnilor, aparțineți aceleiași familii naziste; în loc să cereți oamenilor să boicoteze, ar trebui să vă sărbătoriți colegii austrieci.
Ar trebui să aplaudați triumful extraordinar al Austriei, în loc să îl criticați.
Să discutăm acum despre “marele” boicot și despre motivele pentru care astfel de acțiuni sunt doar un miraj electoral temporar.
Ce se va întâmpla cu angajații care își vor pierde locurile de muncă ca urmare a plecării din România a companiilor la care lucrează, dacă un astfel de “protest” se va materializa cu adevărat?
Atunci când nu trebuie să ne asumăm niciun risc, boicotul este foarte simplu.
Având în vedere că nu toată lumea este capabilă să facă politică, cel mai probabil din acest motiv politica presupune ceva mai mult decât a spune prostii și că există numeroase cărți pe această temă.
Cel mai josnic tip de campanie politică, și pentru care electoratul va fi tras la răspundere în cele din urmă, este capitalizarea unor evenimente extrem de teribile.
În loc să spui doar “îmi iau jucăriile și plec”, atunci când le ceri oamenilor să boicoteze, trebuie să vii cu soluții sensibile, ușor de înțeles și practice.
Acest lucru pare mai degrabă copilărie decât maturitate, ceea ce, în cele din urmă, îi va afecta pe cei care sunt interesați doar să facă politică.
Cred că România a avansat până în punctul în care poate implementa politici mult mai sofisticate.
În orice caz, trebuie să spun că reacția rapidă a Ministerului de Externe în urma votului de săptămâna trecută m-a bucurat în mod plăcut.
Consider însă că acțiunile Austriei sunt extrem de nedrepte și antieuropene.
Istoria politică și diplomatică a Austriei față de întreaga Europă de-a lungul timpului face ca acest lucru să fie cu atât mai tragic.
Orice stat ar suferi un grav regres dacă ar deveni astăzi un simplu pion care să fie folosit de alții, iar noi, românii, înțelegem sau ar trebui să înțelegem destul de bine problema prin prisma propriei noastre istorii.
Politica externă și climatul internațional
Un aspect care trebuie subliniat și analizat este valul crescând de euroscepticism din cadrul Uniunii.
Din nefericire pentru Europa, un număr tot mai mare de națiuni au căzut în această capcană condusă de Rusia cu accente Trumpiste evidente.
Avem cazurile guvernelor conservatoare care, ca să le spunem pe șleau, au preluat puterea în Ungaria, Polonia, Suedia, Austria, Olanda și Italia.
Germania pare să fie într-o poziție mai sigură, în timp ce Franța este în pragul colapsului.
Cred că Anglia ar trebui să fie folosită ca studiu de caz din cauza prăbușirii complete care a urmat Brexitului, care seamănă mai mult cu Europa de Est decât cu Europa de Vest.
Să nu ne amăgim; acest veto a fost o victorie pe care toate aceste guverne “suveraniste” o vor “mulge” într-un fel sau altul pentru propriii lor alegători.
Agenda politică pe care Bucureștiul trebuie să o urmărească va fi îngreunată și complicată pe termen scurt de euroscepticism.
Este de asemenea adevărat că guvernul a făcut greșeli pe parcurs pentru care cineva va trebui să poarte în cele din urmă responsabilitatea.
Pe de altă parte, cred că unitatea de sus în jos este mai importantă în acest moment decât diviziunea internă.
Indiferent de câte provocări apar, adversarii politici ai României – fie ei interni sau externi – trebuie să înțeleagă că țara se află pe o traiectorie euro-atlantică și nu se va abate de la ea.
Fără îndoială, trebuie să evităm să mergem “cu capul în jos”, dar, în același timp, trebuie să evităm și să mergem prea departe în cealaltă direcție.
În astfel de momente, diplomația strălucește cu adevărat și se poate spune cât de dezvoltată politic este o națiune.
Românii trebuie să înțeleagă că diplomația necesită o minte rece și că, de obicei, prevalează persoana care își poate controla cel mai bine instinctele și emoțiile.
Pe termen lung, Austria va avea de suferit din cauza acestui șantaj politic, dar este la fel de adevărat că România suferă pierderi imediate.
Pe de altă parte, chiar dacă nu suntem încă membri ai spațiului Schengen, previziunile economice sunt de partea noastră, iar dacă dăm crezare analiștilor, România va depăși Austria ca putere regională.
La politici populiste care, în cele din urmă, ne fac mai mult rău, aș prefera o Românie care știe să facă compromisuri și gândește limpede.
Trebuie să ne raportăm și la evenimentele din jurul nostru, iar în acest moment ne aflăm într-o circumstanță dificilă, mai ales dacă luăm în considerare imaginea de ansamblu.
Trebuie să ne calculăm cu atenție pașii din această cauză.
La granița de est, există un conflict sângeros care afectează nu doar milioane de ucraineni, ci și restul lumii și economia globală.
Cred că ar trebui să menținem relații strânse cu toți partenerii noștri, în special cu vecinii noștri imediați.
România trebuie să demonstreze că stăpânește arta diplomației.
Ce urmează pentru România
În călătoria noastră prin Europa, trebuie să ținem cont de numeroase etape.
Indiferent de ceea ce această națiune dorește să realizeze în viitor, diplomația va continua să fie o componentă majoră.
Cel mai urgent, în opinia mea, este valul iminent de euroscepticism, care trebuie oprit și combătut cu justificări convingătoare.
În al doilea rând, trebuie întărită legătura cu Bulgaria, pentru ca aceasta să îndeplinească cerințele de aderare, schimbând atitudinea olandeză.
România a demonstrat și demonstrează de foarte mult timp că suntem o națiune europeană, una dintre cele mai stabile națiuni din regiune și că suntem în continuare angajați în destinul nostru euroatlantic.
Anterior am pus la îndoială faptul că suntem cetățeni de mâna a doua, că nu avem capacitatea de a negocia, că avem o reputație negativă în Occident sau că ne lipsește profesionalismul.
Personal, cred că locuitorii Uniunii nu sunt mai puțin valoroși unii decât alții, că ne-am îmbunătățit abilitățile de negociere, că imaginea noastră națională s-a îmbunătățit și că suntem sau putem deveni profesioniști ideali.
Modul în care folosim fiecare dintre acești factori depinde în întregime de noi.
